Durabilitatea betonului
Betonul este considerat un material de construcție universal care are o durată de valabilitate practic nelimitată. În principiu, este adevărat, dar cu restricții. Betonul este, de asemenea, supus unui proces de îmbătrânire și este influențat de anumite substanțe din mediu. Umezeala afectează, de asemenea, betonul - în special betonul armat - de-a lungul anilor sau deceniilor.
Necesitatea renovării betonului
În ultimele decenii s-a recunoscut că betonul este susceptibil la o varietate de riscuri. Daunele minore trebuie reparate cât mai curând posibil, altfel există riscul unor daune majore care pot fi reparate numai cu cheltuieli mari.
Riscuri pentru beton
Cauzele deteriorării betonului și betonului armat sunt diverse. Cele mai frecvente sunt:
- Erori la procesare sau betonare (betonul este adesea produs numai pe șantier, motiv pentru care acest lucru se întâmplă foarte des)
- Erori de planificare, rezultând în lucrări concrete neadecvate
- Utilizarea tipurilor de beton neadecvate în scopul respectiv
- Acțiunea forțelor neplanificate asupra betonului
- Coroziunea betonului sau coroziunea oțelului în beton cu carbonatare ulterioară (deteriorarea tipică a betonului)
- Efectele toxinelor sau substanțelor din mediu asupra aerului asupra betonului (oxizi de sulf, poluarea aerului și altele)
Dizolvarea și conducerea atacurilor
Trebuie făcută o distincție între dizolvarea și atacurile provocate, mai ales atunci când vine vorba de efectele substanțelor din mediu. Ambele apar din cauze diferite și trebuie combătute diferit.
Atacul dizolvant
Un atac de dizolvare se bazează în principal pe faptul că piatra de ciment (agentul de legare din beton) are o rezistență foarte mică la acizi. Dacă substanțele acide acționează asupra betonului, o parte din piatra de ciment se transformă în compuși solubili în apă, care sunt apoi erodați în timp. Această eroziune continuă de la suprafață și degradează betonul din ce în ce mai mult.
Atac de conducere
Atunci când o reacție chimică în interiorul betonului formează substanțe noi care au un volum mai mare decât substanțele originale, se eliberează forțe în interiorul betonului care în timp pot sparge betonul. În funcție de ce parte a betonului are loc reacția, se face distincția între așa-numita acționare alcalină și acționarea cu sulfat. Un atac de conducere are loc și cu coroziunea oțelului în interiorul betonului. Coroziunea oțelului de armare duce la formarea de produse voluminoase care pot sparge betonul armat.
În plus, betonul armat poate fi expus la daune suplimentare, dar acest lucru apare mai rar.
