Închis sau permeabil la apă
Când puzzle-ul a fost „rezolvat” și plăcile poligonale au fost așezate, există două modalități de a continua cu îmbinările:
1. Pentru așezarea permeabilă la apă, îmbinările podelei sunt umplute cu umpluturi libere, cum ar fi nisip, așchii sau pietriș fin.
2. Pentru o zonă închisă, îmbinările sunt umplute cu mortar (7,79 EUR la Amazon *) folosind metoda de suspensie. Tipul de piatră trebuie luat în considerare, deoarece există pietre naturale din ce în ce mai puțin sensibile.
Pentru a vă asigura că suprafața acoperită cu plăci este și rămâne etanșă în mod fiabil, ar trebui să se utilizeze un mortar cu rășină epoxidică liantă, în funcție de substructura plăcilor poligonale. Panourile și îmbinările cu lățimi mai mari (de la zece milimetri) așezate într-un pat de mortar ar trebui să fie chituite cu mortarul îmbogățit cu agent de legare. Agentul de legare poate fi eliminat pe un pat de nisip.
Pietrele naturale dure care absorb puțină apă sunt înghițite
Există puține roci naturale care absorb apa, cum ar fi granitul, marmura și ardezia, care sunt chituite folosind metoda de nămol. Roci ignee formează acest grup. Mai simplu spus, mortarul se amestecă într-o manieră relativ apoasă, încât formează un fel de nămol. Acest lucru se aplică pe o suprafață mare și generoasă pe zona așezată și lucrat în articulații și presat în articulații cu cauciucul pentru îmbinare sau o racletă de apă sau o buză de cauciuc.
În cele din urmă, chitul rămas pe suprafețe (5,29 € la Amazon *) este pulverizat bine cu jet de apă, inclusiv vălul. O perie sau o spălătorie sunt instrumente suplimentare utile.
Rocile moi care absorb multă apă trebuie udate
În cazul rocilor foarte absorbante, cum ar fi calcarul și gresia, care absorb multă apă, este necesară o abordare mai direcționată. Rocile sedimentare aparțin acestui grup. Pietrele trebuie să fie ude bine în prealabil, astfel încât să nu scoateți prea multă apă din mortar prea repede.
Mortarul se aplică cât mai precis posibil pe rosturi folosind o mistrie îngustă sau o seringă de mortar. Când umeziți, asigurați-vă că nu rămâne apă în articulații. Dacă este necesar, trebuie să fie tamponat cu un burete.
În cele din urmă, îmbinările umplute sunt șterse „netede” cu o cârpă umedă și apoi compactate cu o presiune ușoară. Când mortarul s-a uscat, suprafața poate fi pulverizată cu un jet moale de apă. Dacă temperatura exterioară este caldă (de la aproximativ 25 de grade Celsius) sau în lumina directă a soarelui, trebuie să udați din nou imediat după chituire. Umbrirea este o măsură suplimentară utilă pentru optimizarea setării și a procesului de uscare.
Sfaturi și trucuri
Dacă este posibil, asigurați-vă că îmbinările au o adâncime de cel puțin 300 milimetri. Din această grosime, chitul se poate fixa și întări în mod optim. Pentru articulațiile mai plate, cum ar fi adesea cu plăci poligonale pe perete, ar trebui să utilizați ajutoare speciale suplimentare și suplimente.
