Molecule puternic înlănțuite și în rețea
În natură, cauciucul apare ca protecție a rănilor pe ramuri și trunchiuri de copaci sau ca sevă în plantele de cauciuc. Structura sa biochimică este în mod corespunzător robustă. Procesul de vulcanizare crește puterea de coeziune a substanței. Aceleași proprietăți sunt imitate și simulate în cauciucul artificial.
Moleculele de cauciuc sunt inseparabil „agățate” una de alta. Ele nu pot fi sfâșiate fizic de căldură sau frig. Acesta este ceea ce îl face elastic. Când cauciucul vechi devine fragil, acest „agățat unul de celălalt” nu se schimbă. Când încercăm să dizolvăm cauciucul, se întâmplă opusul. Moleculele se conectează din ce în ce mai mult și „luptă” mai puternic.
Dizolvarea aparentă este doar o schimbare de stare
Cauciucul este foarte durabil și nu poate fi dizolvat nici după mai multe decenii și în ciuda fragilității. Dacă cauciucul intră în contact cu substanțe pe care nu le poate tolera, devine lipicios, lichefiat sau pare să se dizolve. Cu toate acestea, cauciucul este întotdeauna reținut în substanța sa și își schimbă doar starea fizică.
Pentru a îndepărta cauciucul, trebuie întotdeauna selectate metode mecanice de îndepărtare. Oțetul poate ataca cauciucul, dar, în principiu fizic, readuce cauciucul la starea inițială de elasticitate.
Următoarele metode, agenți și substanțe modifică natura cauciucului, care poate facilita îndepărtarea mecanică prin zgâriere, măcinare și tăiere:
- Detergent de frână cu hidrocarburi și un cocktail chimic foarte toxic
- Gheață uscată sau glazură sub minus patruzeci de grade Celsius
- Cauciucul natural pur reacționează la grăsimi și radiații UV cu simptome de dizolvare
Sfaturi și trucuri
În sens fizic, nu se poate topi cauciucul. Când este încălzit la cel puțin șaizeci de grade Celsius (în funcție de specie), acesta își schimbă doar starea. Lichefierea este rezultatul schimbării rețelei moleculare și nu dezvoltă lichid.
